marți, 11 septembrie 2007

Departe de paradis

În ultimul timp am tot căutat un film. Îl văzusem mai demult dar voiam să îl revăd. Astăzi am reuşit, în sfârşit (thx to ioni). Se numeşte 'Far from heaven' şi vi-l recomand pentru că îl consider un film extraordinar.
Acţiunea se petrece în anii '50 iar filmul tratează nişte subiecte 'fierbinţi' ale acelor ani: rasismul, intoleranţa faţă de homosexuali, opţiunile femeii dar şi subiecte general valabile cum ar fi iubirea interzisă. Cineva, căruia îi vorbeam despre film şi care este un optimist incurabil, mi-a spus 'speranţa moare ultima' dar oare aşa să fie? Cu ce e mai bună societatea zilelor noastre faţă de cea din film? Suntem noi mai puternici astfel încât să luptăm pentru ceea ce ne face să ne simţim 'alive' sau ne lăsăm copleşiţi de normele sociale?
Dar să revenim la film şi să vă spun două lucruri care mi-au plăcut foarte mult. În primul rând sunt culorile folosite de parcă regizorul ar fi fost şi pictor, de la roşul frunzelor de toamnă la verde care e folosit pentru scenele în care se petrec lucruri interizise iar în al doilea rând - interpretarea actorilor, mai ales modul în care se 'văd' sentimentele celor doi în felul în care se privesc. Sunt câteva schimburi de priviri care spun atât de multe şi pe care le vezi în aşa puţine filme (să nu mai vorbim de viaţa de zi cu zi...).
Aşa că, într-una din serile lungi de toamnă ce vor veni, uitaţi-vă la filmul ăsta dar, dacă se poate, împreună cu cel sau cea care vă face sa vă simţiţi 'alive'!

3 comentarii:

Anonim spunea...

"speranta moare ultima"...sa stii ca asa este...iar daca iti doresti cu adevarat ceva...o sa ai...exact ca si in film...poate s-au reintalnit in cele din urma si au ramas impreuna pana la adanci batraneti...poate...cine stie..."speranta moare ultima"

Anonim spunea...

Nu cauta niciodata frumusetea fizica, exterioara a unei prsoane, cauta si priveste frumusetea din ochii ei, frumusetea inimii...ea este cea mai curata, cea mai pura, iar daca ai ajuns sa o vezi atunci...sa nu cumva sa o pierzi caci...greu o mai gasesti. Cineva spunea odata caci...ochii care nu se vad se uita...Oare asa sa fie? Cineva...mai spune... mai rarut ca este mai dragut...Sunt doua extreme intre care oscilam...care din ele este oare potrivita pentru fiecare dintre noi? In care din ele ne regasim? Ei bine raspunsul este in fiecare dintre noi. Alegerile sunt ale noastre...eu am luat-o pe a mea. Si tu? Esti sigur ca este cea mai potrivita? Cineva spune...gandeste de doua ori inainte de a face un lucru...eu am gandit de mii si mii de ori...Raspunsul este acelasi...Gandeste-te si tu...prieteneul meu.

Alina spunea...

Nu mă aşteptam să primesc feed-back aşa rapid şi, mai ales, cu aşa multe informaţii.
@Comment 1: Văd că sintagma 'speranţa moare ultima' mai are adepţi. De fapt, ce ne-am face fără speranţă? Cred că fiecare, într-o măsură mai mare sau mai mică, mai mult sau mai puţin conştient, credem asta. Altfel, de unde puterea de a merge mai departe când unele situaţii par fără ieşire şi fără soluţii?
@Comment 2: M-ai ajutat să îmi dau seama de ce mi-au plăcut schimburile de priviri aşa mult: în afară de iubire se vedea şi frumuseţea interioară a celor doi :).
Iar alegerile, alegerile ne fac oameni - ce e viaţa decât un şir nesfârşit de alegeri? Fiecare le face pe ale lui şi trăieşte cu consecinţele lor. Timpul ne arată dacă au fost bune sau rele iar uneori mai avem o a doua şansă!
Off-topic: Referitor la ochi, o variantă era : 'Ochii care nu se văd, se uită ... după alţii!' ;)
Sper ca timpul să îţi confirme că ai făcut cela mai bune alegeri!