Citeam săptămâna trecută un articol în Cotidianul despre cinci soldaţi americani care au renovat o secţie a Spitalului Judeţean Costanţa. Au îndreptat pereţii, au schimbat lemnăria, instalaţia electrică, au cumpărat chiuvete medicinale, au zugrăvit ... voluntar.
Stau şi mă gândesc ... oare când o să facem şi noi asta, pentru noi, pentru oraşele noastre, pentru spitalele în care poate o să fim internaţi noi sau familiile noastre cândva. Americanii aştia sigur n-or să ajungă ei niciodată internaţi aici dar, totuşi, au făcut ceva şi vor să mai facă. Oare când o să ne pese şi nouă suficient de mult de oraşul, de ţara în care trăim şi o să facem ceva - pentru noi, pentru copiii noştri? Când o să lăsăm deoparte mentalitatea că altcineva (statul, Dumnezeu, cineva ...) trebuie să facă ceva să ne fie bine şi o să înţelegem că de noi depinde totul? Eu tot mai sper ...
Un comentariu:
Suntem prea nepasatori.... nu vezi ca noi toti asteptam ca altii sa miste un deget iar noi sa asteptam undeva in umbra.... Cu toate ca sunt Roman pot sa spun ca-mi este rusine... hmmm Romania? nasol... ncici copii copiilor nostrii nu cred ca vor traii bine in tara asta...
Trimiteți un comentariu