Restul aici.
joi, 24 aprilie 2008
HTML ... în imagini
Publicat de
Alina
la
10:09
0
comentarii
Etichete: fun, interesant, programatori
luni, 21 aprilie 2008
De-ale programatorilor
- De ce numai 10% din creierul uman conţine cod executabil?
- S-a descoperit că restul sunt comentarii.
Doi programatori într-un bar:
- Vezi tipa aceia? Vezi ce "properties" are?
- Da. Am testat-o aseară ... sunt "read-only".
Patru "calculatorişti" se întâlnesc la o bere. Unul începe să povestească:
- Am agăţat aseară o tipă beton. Am dus-o acasă. Eu încins, ea încinsă. Ne-am apucat să ne dezbrăcam chiar din momentul în care am intrat pe uşă. Ne-am căutat o poziţie şi am asezat-o pe birou, chiar pe tastatura noului meu calculator ...
Este brusc întrerupt de ceilalţi, in cor:
- Aha! Ce calculator ţi-ai luat?
Întrebare: Care este diferenţa dintre un programator amator şi unul profesionist?
Răspuns: Cel amator crede că un kilobyte are 1000 de bytes, iar cel profesionist crede că un kilometru are 1024 de metri!
- S-a descoperit că restul sunt comentarii.
Doi programatori într-un bar:
- Vezi tipa aceia? Vezi ce "properties" are?
- Da. Am testat-o aseară ... sunt "read-only".
Patru "calculatorişti" se întâlnesc la o bere. Unul începe să povestească:
- Am agăţat aseară o tipă beton. Am dus-o acasă. Eu încins, ea încinsă. Ne-am apucat să ne dezbrăcam chiar din momentul în care am intrat pe uşă. Ne-am căutat o poziţie şi am asezat-o pe birou, chiar pe tastatura noului meu calculator ...
Este brusc întrerupt de ceilalţi, in cor:
- Aha! Ce calculator ţi-ai luat?
Întrebare: Care este diferenţa dintre un programator amator şi unul profesionist?
Răspuns: Cel amator crede că un kilobyte are 1000 de bytes, iar cel profesionist crede că un kilometru are 1024 de metri!
Publicat de
Alina
la
22:39
2
comentarii
Etichete: bancuri, fun, programatori
Şofatul
Soţia se pregăteşte să prăjească un ou ochi, când tocmai se întoarce soţul acasa şi începe să ţipe:
- Atenţie!!! Atenţie!!! Mai mult ulei!!! Avem nevoie de mai mult ulei!!! O să se ardă!!! Atenţie!!! Întoarce-l, întoarce-l, întoarce-l!!! Hai!!! Atenţie!!! Ai înnebunit? Uleiul o să se termine!!! O, Doamne Dumnezeule, sarea!!! Nu uita sarea!!!
Soţia, deja enervată la culme de ţipetele soţului, îl întreabă:
-De ce ţipi aşa? Crezi că nu sunt în stare să prăjesc un ou???
Bărbatul răspunde foarte calm:
-Asta ca să-ţi faci o idee de cum mă simt eu când conduc masina şi tu stai lânga mine...
- Atenţie!!! Atenţie!!! Mai mult ulei!!! Avem nevoie de mai mult ulei!!! O să se ardă!!! Atenţie!!! Întoarce-l, întoarce-l, întoarce-l!!! Hai!!! Atenţie!!! Ai înnebunit? Uleiul o să se termine!!! O, Doamne Dumnezeule, sarea!!! Nu uita sarea!!!
Soţia, deja enervată la culme de ţipetele soţului, îl întreabă:
-De ce ţipi aşa? Crezi că nu sunt în stare să prăjesc un ou???
Bărbatul răspunde foarte calm:
-Asta ca să-ţi faci o idee de cum mă simt eu când conduc masina şi tu stai lânga mine...
parcă mă recunosc :D
marți, 15 aprilie 2008
Darurile
Am citit de curând aici o povestire care mi-a plăcut, v-o împărtăşesc şi vouă ... tot e vremea asta urâtă, de stat acasa ...
"Lângă Tokio trăia un vestit razboinic Samurai, care a decis să-i îndrume pe cei tineri în budismul Zen. Se spune că în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar.
Într-o după-amiază, un luptător - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns în localitatea unde trăia bătrânul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la luptă, aştepta până când adversarul făcea prima mişcare şi apoi contraataca cu viteză.
Tânărul luptator nu pierduse înca nici o luptă. Auzind de reputaţia Samuraiului, a decis să-l învingă pentru a-şi mări faima.
Toţi studenţii erau împotriva luptei, dar bătrânul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toţi în piaţa din centrul orasului, iar tânărul a început să-l insulte pe Samurai. A aruncat câteva pietre în direcţia lui, l-a scuipat în faţă, i-a aruncat toate insultele ce există sub soare, i-a insultat până şi pe strămoşii săi.
Timp de câteva ore, a făcut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar bătrânul rămânea impasibil. La sfârşitul după-amiezii, simţindu-se obosit şi umilit, războinicul a abandonat şi a plecat.
Decepţionaţi de faptul că maestrul primise atât de multe insulte şi provocări, studenţii l-au întrebat:
- Cum ai putut răbda atât de multă umilinţă? De ce nu ţi-ai folosit spada, chiar dacă ştiai că ai fi pierdut, în loc să-ţi expui laşitatea în faţa tuturor?
- Dacă cineva vine la tine cu un dar şi tu nu îl primeşti, cui aparţine darul? întreba Samuraiul.
- Celui care ţi l-a oferit, replică unul dintre discipoli.
- La fel şi cu orice mânie, insultă sau invidie, spuse maestrul. Când nu sunt acceptate, continuă să aparţină celui care le-a purtat.
În viaţa de zi cu zi sunt nenumărate situaţiile în care ne trezim prinşi fără să vrem în tot felul de situaţii nedorite.
Fiecare clipa îşi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne încurcă. Totul depinde de noi. Putem alege să acceptam orice dar şi să ne lăsăm atraşi în jocul altora, sau să fim selectivi … şi să acceptăm doar acele daruri care ne ajută în creşterea noastră."
Mult succes în refuzarea darurilor care nu vă plac ! Eu, una, mai am de lucru....
"Lângă Tokio trăia un vestit razboinic Samurai, care a decis să-i îndrume pe cei tineri în budismul Zen. Se spune că în ciuda vârstei înaintate, el putea înfrânge orice adversar.
Într-o după-amiază, un luptător - cunoscut pentru lipsa lui de scrupule - a ajuns în localitatea unde trăia bătrânul Samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la luptă, aştepta până când adversarul făcea prima mişcare şi apoi contraataca cu viteză.
Tânărul luptator nu pierduse înca nici o luptă. Auzind de reputaţia Samuraiului, a decis să-l învingă pentru a-şi mări faima.
Toţi studenţii erau împotriva luptei, dar bătrânul Samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toţi în piaţa din centrul orasului, iar tânărul a început să-l insulte pe Samurai. A aruncat câteva pietre în direcţia lui, l-a scuipat în faţă, i-a aruncat toate insultele ce există sub soare, i-a insultat până şi pe strămoşii săi.
Timp de câteva ore, a făcut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar bătrânul rămânea impasibil. La sfârşitul după-amiezii, simţindu-se obosit şi umilit, războinicul a abandonat şi a plecat.
Decepţionaţi de faptul că maestrul primise atât de multe insulte şi provocări, studenţii l-au întrebat:
- Cum ai putut răbda atât de multă umilinţă? De ce nu ţi-ai folosit spada, chiar dacă ştiai că ai fi pierdut, în loc să-ţi expui laşitatea în faţa tuturor?
- Dacă cineva vine la tine cu un dar şi tu nu îl primeşti, cui aparţine darul? întreba Samuraiul.
- Celui care ţi l-a oferit, replică unul dintre discipoli.
- La fel şi cu orice mânie, insultă sau invidie, spuse maestrul. Când nu sunt acceptate, continuă să aparţină celui care le-a purtat.
În viaţa de zi cu zi sunt nenumărate situaţiile în care ne trezim prinşi fără să vrem în tot felul de situaţii nedorite.
Fiecare clipa îşi are darul ei. Unele daruri ne sunt de folos, altele ne încurcă. Totul depinde de noi. Putem alege să acceptam orice dar şi să ne lăsăm atraşi în jocul altora, sau să fim selectivi … şi să acceptăm doar acele daruri care ne ajută în creşterea noastră."
Mult succes în refuzarea darurilor care nu vă plac ! Eu, una, mai am de lucru....
Publicat de
Alina
la
08:14
0
comentarii
Etichete: interesant, personale
joi, 10 aprilie 2008
Candid camera
Cel mai tare mi se pare tipul cu îngheţata .. ;))
Publicat de
Alina
la
21:57
1 comentarii
Etichete: fun, in english, video
miercuri, 9 aprilie 2008
luni, 7 aprilie 2008
Cugetarea zilei
"Adevărata valoare a unui om este exprimată prin acţiunile lui, prin ceea ce face şi cum face."
(Robert Rabbin)
Publicat de
Alina
la
09:11
0
comentarii
Etichete: cugetari
joi, 3 aprilie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)





